Update

N-am mai postat de mult timp din doua motive: unul pentru ca n-am avut timp, al doilea pentru ca pregatisem o mica surpriza pentru unii, si-anume ca am venit acasa, in Romania adica.
M-am tot gandit cum sa incep update-ul si cum sunt extrem de multe de zis, incep cu finalul si cu raspunsul la o intrebare pe care o aud obsedant in ultimele zile: "cum ti se pare Romania?"
Fata de acu noua luni cand am plecat multe nu s-au schimbat in afara de nivelul de cultura al emisiunilor tv care a scazut cumplit: gropile tot acolo sunt, vanzatoarea de la magazin tot iti da o gumita in loc de rest, autobuzele au acelasi confort.

Era sa ii omit pe cei pe care i-a schimbat puterea...

Keywords

In ultimele zile au fost folosite la cautare pe google cuvinte cheie, unele din ele nostime, ajungandu-se prin intermediul lor in vreun fel la blogul meu. Vi le inventariez pe scurt pe cele mai simpatice:
-"cel mai frumos gard"
-"melodii alergat"
-"sen vaza cu flori"
-"cum fac rost de stewardeza"
-"totul despre nufar "floare""
-"magazin cu flori unde pot gasi trompeta ingerilor"
-"varza chinezeasca"
-"cum sa faci un laborator de ciocolata"
-"noul mijloc de transport japonez"
-"vas pentru ceai la nisip"
-"cum sa fac sa fiu mai simpatic?"
Expresia cu stewardeza zic eu e cea mai tare! Voi ce ziceti?

Fabrica de Unagi Pie

Ca sa nu ziceti ca nu-i adevarat si sa va faceti o idee si singuri despre fabrica de care povesteam ieri, am facut rost si de niste poze, prin amabilitatea Ninei. Cred ca nu mai e nevoie de nici un comentariu.

Va mai zic doar despre Unagi Pie: sunt prajituri cu unt, usturoi si praf de oase de tipar, peste reprezentativ pentru Hamamatsu. Nu suna foarte delicios dar sa stiti ca sunt foarte bune si-s dulci, nu se simte gustul de usturoi.

Home Stay

Weekendul care a trecut am avut sansa sa imi mai fac niste prieteni noi. Acu vreo luna m-am inscris intr-un program pentru studentii straini si anume home stay. Asa am ajuns in familia unei doamne foarte dragute, Nanae, putin mai mare decat mine (ca varsta) cu doi copliasi: o fetita de sapte ani, Haruna, si una de sapte luni, Hina.

Ne-am imprietenit foarte repede desi eu inteleg japoneza insa cu vorbitul nu stau asa bine iar ea nu stie engleza. Cu mama ei am vorbit in franceza, engleza si japoneza, cate putin din toate, mai mult franceza ce-i drept si-am ramas mirata cat de bine se descurca.

Am avut un weekend simpatic cu vizite prin difrite locuri in Hamamatsu, mancare japoneza, inclusinv nato care e considerata de unii delicatesa, de altii opusul... sunt niste boabe de soia, nu stiu cum preparate, ideea e ca produsul final are un oarecare miros ciudat, nu mai zic de conistenta, lipicioasa, clieoasa, da’ nu-i rau la gust, mie mi-a placut. Se mananca cu orez si-n foite de nori, cele in care se invelesc si sushi. Eu am facut desertul, clatite, si le-a placut tare mult, pe-aici produsele de patiserie sunt foarte scumpe dar ma si mir ca nu prea face lumea acasa. Nici paine nu se prea mananca decat la sandwichuri.

Si daca tot vorbesc iar despre mancare, trebuie sa va mai povestesc ceva. Unul din locurile vizitate a fost fabrica de placintele o-miagi, vestite suveniruri. Pe-aici asa e: cand mergi in alt oras intr-un oarecare scop, nu conteaza care, cand te intorci aduci pentru prieteni, colegi dulciuri. Se gasesc de cumparat peste tot, fiecare zona are ceva specific, Hamamatsu are un fel de fursecuri ca placinta e mult zis...
Dar nu asta e ideea principala. Mi-a picat fata cand am vazut cum arata aici o fabrica de produse de patiserie. Cred ca nici in sala de operatie la noi nu e asa curat, nu mai zic ca toti sunt imbracati din cap pana in picioare, asa ca nu risti sa gusti o sfoara, o sarma, un surub ori un soarece in produsul pe care il cumperi. Si nici greata nu ti se face cand vezi un burtos paros, macar pe jumate dezbracat care scoate painea din cuptor sau glazureaza fursecurile asa cum am vazut cu ochii mei anul trecut intr-o fabrica in Targu Mures si cum cred ca e peste tot la noi... Imi pare rau ca n-am avut voie sa fac poze sa vedeti si voi.

Acu’ inapoi la treaba ca am multe de facut. Amanunte gasiti pe varianta English a blogului, adica AICI, pe care am lansat-o nu ca sa par mai grozava (nu ca n-as fi :D) dar pentru ca am o multime de prieteni care nu inteleg romana si impresiile de la homestay a trebuit sa le scriu in engleza pentru site-ul universitatii.