Organizare de santier

De cand m-am intors in Hamamatsu am observat ca in apropiera cladirii unde stau a aparut un gard inalt de vreo trei metri care ascundea un santier. In urmatoarele zile am studiat zona, mai ales ca din bucatarie privelestea e direct spre locul cu pricina.

Nu m-am prins inca in ce lucrare sunt implicati, deocamdata cred ca s-au ocupat cu organizarea santierului. Si mi-am zis ca ar fi interesant sa vedeti si voi cum se lucreaza in Japonia.

From Santier

Toate operatiunile sunt planificate pe zile si trecute pe un panou in fata intrarii. Tot acolo scrie si scopul santierului, evident in kanji asa ca nu va asteptati sa va traduc ca n-am ajuns inca la nivelul asta de japoneza! In plus nu-i prea vad ce fac in timpul zilei pentru ca de obicei ma intorc acasa dupa ce ei au terminat de mult activitate.

From Santier

Sa continui cu descrierea exterioara: au cutie postala, oglinzi postate la iesiri astfel incat sa fie evitat orice fel de accident; la colt gardul e facut din material transparent, probabil tot pe considerente preventive; semne clare cu „don't enter” sunt postate la vedere.

From Santier

Ce-mi place cel mai mult sunt ghivecele cu flori pe care le-au pus in jurul gardului si de care au grija in fiecare zi. De cealalta parte a gardului o „baraca” care probabil serveste de birou, garantat cu tot ce au nevoie; cateva toalete ecologice si nelipsitele automate de racoritoare pe care le gasesti la tot pasul si mai ales acolo unde ai nevoie.

From Santier

O treaba inteligenta mi s-a parut cea cu „aleile” improvizate din placi metalice, bune o data pentru ca masinilie care circula pe aici nu se cara tot pamantul de pe santier pe asfalt, si-n al doilea rand pentru ca nu lasa santuri in pamantul din zona respectiva.

From Santier

From Santier

O sa va mai tin la curent cu ce se va mai intampla. Lucrarea ar trebui sa se termine pe 31 martie anul viitor, lucru de care nu ma indoiesc, avand in vedere ca este vorba de Japonia.

Bunul simt

Citind postarea Andreei de zilele trecute referitoare la nivelul bunului simt in Romania, mi-am amintit de unul din subiectele pe care voriam sa il tratez aici dar n-am avut timp. Asa ca revin la seria „lucruri care fac Japonia diferita de Romania”, azi bunul simt.

E un fapt arhicunoscut ca japonezii sunt excesiv de politicosi si excesiv de formali de cele mai multe ori, aceasta rezultand din cultura lor. Plecaciunile facute ca forma de salut si respect sunt cel mai simplu exemplu. N-am trait decat vreo zece luni de viata japoneza dar pot spune ca toate astea nu se trag din teama fata de cei din jur de a invada spatiul personal ci mai degraba din cultura, din educatia pe care o primesc. E foarte adevarat ca aici exista si cultura de a nu arata ceea ce simti pentru a nu-i jigni pe cei din jur in vreun fel. Daca ma gandesc putin nu e chiar un lucru de reprosat, avand in vedere ca nu stiu un popor de oameni 100% sinceri, care nu zic una si gandesc alta...

Revenind la bunul simt, e clar ca educatia determina nivelul de bun simt al unei tari. Educatia determina nivelul de ordine dintr-o tara, nivelul sanatatii populatiei, educatia sta la baza unei societati. Japonezii au inteles asta. Noi suntem departe... Scoala nu mai face nici macar alfabetizare pentru unii, educatie nici atat. Daca ne asteptam ca parintii sa faca asta, putem astepta mult si bine. Nu numai cei sapte ani de acasa conteaza, urmatorii sapte sunt macar la fel de importanti.

From Chestii

From Chestii

Aici, pana la unversitate copiii sunt obligati sa poarte uniforma la scoala, nu au voie pana la liceu nici macar fetele sa poarte cercei. Cand profesorul spune ceva, studentul imediat se conformeaza, pentru ca fiecare isi stie locul si nu numai la scoala ci in general in societate. Cu ce sa compar, cu atitudinea studentilor prinsi la copiat care prinsi fiind mai faceau si scandal?

Sa va mai zic de respectul fata de natura?! Fiecare coltisor e ingrijit, n-am vazut distrugandu-se nimic. Chiar ma gandeam: stau in apropierea unui lac, Sanaru, care cica ar fi cel mai mizerabil al lor. Si se chinuie oamenii astia cum sa-l faca mai curat, bani pe la universitati, studii, treburi. Si totusi in lacul asta „mizerabil” sunt pesti, broscute testoase, clar si alte forme de viata, plus ca nu arata ca de exemplu Bicazul dupa ploile de anul trecut cu peturi si gunoaie.

Si strazile sunt curate desi nu exista cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri. Nu se leaga nimeni de tine, nu te fluiera nimeni si nici nu te injura, ca sa nu mai spun cat de amabili sunt toti cand vine vorba de servicii. Toti se respecta intre ei pentru ca asa sunt invatati de mici.

Nici nu vreau sa ma gandesc cat de departe suntem. Oricum orice initiativa legata de cresterea nivelului de bun simt e laudabila si de incurajat. Astept si efectele.

Kakumelo-ul din Futagawa

Suna ciudat titlul postarii de azi! Sa va explic despre ce-i vorba.
Kakumelo-ul e un melon, adica pepene galben dar in forma de cub. Am vazut cum arata, am facut poze, pacat ca nu aveau de vanzare sa si gust... Ma intreb cum o arata o gramada de pepeni... patratosi.

From Yukata

Kakumeloni am vazut cu ocazia unei scurte excursii la Futagawa, un orasel aflat la aproximativ jumatate de ora cu personalul departare de Hamamatsu. Aici exista un parc, numit Non Hoi, cu gradina botanica, gradina zoologica si un mic parculet de distractii. Vremea a fost buna, prea calda chiar, mult prea frumos ca sa stau in casa.

From Futagawa

Am inceput vizita cu gradina botanica, nu foarte mare in comparatie cu celelalte pe care le-am mai vizitat pe aici, insa frumusica si cocheta, cu grija amenajata, cu multe orhidee si nuferi.

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

Torida zi, noroc cu spatiul amenajat langa sera unde poti bea ceva rece si poti sa te bucuri de aer conditionat, copiii se pot juca iar parintii se pot informa in legatura cu pepenii cubici de care va ziceam. Deosebit de interesant, pacat ca n-am inteles eu prea multe in afara de poze si, cum va ziceam, ca n-am putut achizitiona si eu un pepene cubic.

From Futagawa

From Futagawa

Alei frumos amenajate, ronduri cu flori, lac cu nuferi, fantani arteziene, placuta atmosfera. Avand in vedere caldura de afara, plimbarea prin apa a fost cea mai placuta, in fantana erau o multime de copiii dar si parinti.

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

In gradina zoologica saracele animale sufereau de caldura... Cei mai fericiti erau un elefant care statea sub un jet de apa si hipopotamii care nu ieseau din iaz decat sa ne arate dintii din cand in cand. Cred ca cei mai nefericiti erau ursii, unul se plimba nervos in fata intrarii in cusca, numai ca aceasta era inchisa... Ursul polar urias, cu ditamai blana pe el abia respira... 30 si de grade afara si soare, mi-a fost tare mila. Daca muream eu de cald, ce sa mai zic de un urias urs polar si cu blana groasa din dotare...

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

Muzeul ne-a salvat pentru ca am dat iar de aer conditionat: schelete de dinozauri, fosile de toate felurile, multe explicatii sub forma de jocuri pentru copii, pentru ca pana la urma ei sunt cei mai receptivi la astfel de lucruri, inclusiv teatru, filmulete, jocuri. Cateva poze cu dinozaurii si apoi inca o racoritoare plimbare prin fantana din mijlocul aleii principale, inainte de a da o raita si pe la parculetul de distractii.

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

From Futagawa

A trecut weekendul dar a trecut rapid si saptamana de lucru. Gandul mi-a ramas tot la melonii aia cubici...