sâmbătă, 8 mai 2010

Festivalul din Hamamatsu - cum petrec japonezii


 Si, cum va ziceam zilele trecute, in luna mai japonezii au o saptamana libera deoarece in aceasta perioada sunt cateva sarbatori nationale: Showa day (ziua imparatului - 29 aprilie), ziua constitutiei, ziua verde, ziua copilului. In vacanta de care vorbesc, in Hamamatsu, orasul in care locuiesc, are loc un mare festival, la care participa zeci de mii de oameni, Hamamatsu Matsuri. V-am povestit si anul trecut de el, aici.

Se zice ca in urma cu vreo patru sute si ceva de ani lordul care guverna Hamamatsu a celebrat nasterea primului sau fiu ridicand zmee. Asa ca in fiecare an sarbatoarea incepe cu ridicarea zmeelor care au pe ele emblema cartierului dar si numele copilului a carui nastere este sarbatorita.

Dupa ce m-am echipat corespunzator, adica m-am imbracat cu un „happi”, am pornit spre Dunele Nakatajima unde avea loc competitia de ridicat zmee. Pentru ca acolo aveau sa se adune zeci de mii de oameni, accesul in zona este permis doar cu bicicleta, autobuzul sau taxiul. Evident ca se poate pe jos, desi ma indoiesc ca au fost foarte multi care sa strabata cei 4-5 kilometri din centrul orasului pana pe plaja... La Nakatajima, pe un teren urias in apropierea oceanului, erau deja asezate in ordine o multime de corturi ale celor 174 de cartiere din Hamamatsu care aveau sa se intreaca la ridicat zmee. Hamamatsu e un loc foarte bun pentru asta avand in vedere vantul puternic care bate mereu sau aproape mereu, pentru ca in dimineata primei zile a festivalului a cam luat o pauza... Asa ca eforturile celor prezenti au fost cam in zadar, de dimineata si pana pe la patru dupamiaza cand s-a incheiat ziua festiva pe plaja, maxim zece zmee au reusit sa se inalte in zone de siguranta, fara sa ajunga inapoi pe zona de lansare sau prin copacii din paduricea aflata in apropiere. 



 (click pe imaginea de mai sus si pe cea de mai jos pentru a vedea filmuletele)

Strigate de incurajare, kilometri de franghii, multa lume. Evident atmosfera de sarbatoare a fost scadata in sake si alte bauturi alcoolice in toata cele trei zile de festival. Cand frigiderul sau apa cu gheata era departe, solutia a fost ambulanta. Vorba romanului se aplica si aici: "Cel mai mic merge cu vaca", sau, in cazul de fata, cu bauturile!

Se pare ca indiferent de meridian lumea sarbatoreste cam la fel si orice ocazie e buna pentru petrecere. Asa ca tot orasul a mirosit a sake, pentru ca seara petrecerea se muta de pe plaja in centru, unde aveau loc defilari, si-apoi in fiecare cartier la casa ceilui care avea primul copil nascut in familie. Multi copii au fost sarbatoriti anul asta, mai multi decat anul trecut, incat a fost nevoie de vreo patru pagini mari de ziar pentru toate pozele lor.  Cu toate astea se pare ca ei au fost singurii care nu s-au bucurat atat de mult de sarbatoare, pentru ca nu s-au prea bucurat nici cand erau purtati pe umerii celor din cartier, nici pentru ca au stat in soare, nici pentru aglomeratia din jurul lor...

Am descoperit si ce e cu cei costumati parca in uniforme militare nemtesti: asigura paza si linistea participantilor la festival si a primarului, binenteles, desi ma cam indoiesc ca in afara de a se plimba la soare chiar au ceva de facut...  


Incheiate festivitatile, am poposit pe plaja unde era surprinzator de multa lume, avand in vedere ca japonez(e)ilor nu le prea place sa se bronzeze... Cum eu sunt alba prin definitie, nu-mi fac complexe dintr-astea legate de culoarea pielii.

Plecarea spre oras s-a facut si ea in stil japonez. Sute de taxiuri asteptau la rand clientii care stateau si ei cuminiti la rand. Nu cred ca se mai poate intampla asa ceva in alt colt de lume... As fi fericita si curioasa sa ma contrazica cineva. 




Sarbatoarea a continuat pe strazile din Hamamatsu.



Cam asta a fost pe scurt festivalul, nu si toata activitatea mea din saptamana de aur. Urmeaza si alte povesti in curand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu